Clasificarea Calculatoarelor

                                                Supercalculatoare

Supercalculatoarele au o memorie internă si o viteză de lucru foarte mare: pot executa pînă la cîteva sute de milioane de instructiuni pe secundă, fiind cele mai rapide tipuri de calculatoare. De obicei sunt utilizate pentru aplicatii specifice, care necesită calcule matematice complexe, mari consumatoare de timp si memorie, cum ar fi, de exemplu, grafica animată, prognozele geologice sau meteorologice, probleme complexe de fizică pentru care se doreste aplicarea unor algoritmi matematici riguroşi – dinamica fluidelor, fizica nucleară. 

--------------------------------------------------------------------

                                                Calculatoarele mari

Calculatoarele mari pot executa 1 bilion de operaţii pe secundă, costul lor fiind de cîteva milioane de dolari.De regulă calculatoarele mari includ zeci de unităţi de discuri magnetice şi imprimante, sute de console, aflate la diferite distanţe.Aceste calculatoare se utilizează in cadrul unor mari centre de calcul şi funcţionează în regim non-stop.

-----------------------------------------------------------------------

                                                          Minicalculatoare

Minicalculatoarele au apărut după 1970, avînd costuri ridicate; numele lor provine din formularea "configuratie minimă de calcul". Erau sisteme interactive – utilizatorii aflati în fata unor terminale se aflau în dialog cu calculatorul - şi multiutilizator: la un moment dat mai multi utilizatori (cîteva zeci sau chiar cîteva sute) putea folosi calculatorul prin intermediul terminalelor. Această caracteristică impune un sistem de operare (numit RSX) performant, care să poată gestiona la un moment dat programele mai multor utilizatori si să ofere mecanisme de protectie a memoriei 

-----------------------------------------------------------------------

                                                   Microcalculatoare
Microcalculatoarele sunt calculatoare a căror unitate centrală este un microprocesor. Primele microprocesoare au apгrut în anii '70 dar s-au dezvoltat mai ales оn anii '80 si continuă să evolueze; ele lucrează pe 8, 16 sau 32 de biti (cazul calculatoarelor folosite în prezent). Sunt sisteme interactive, monoutilizator (la un moment dat sunt exploatate de un singur utilizator). Microcalculatoarele s-au răspîndit curînd ca urmare a evolutiei tehnologiei care a redus foarte mult costurile lor de fabricatie. De alftel, aceste costuri sunt în continuă scădere iar performantele evoluează tot mai mult.